„Idilicul și grotescul, ironia disperată și burlescul, cruzimea și delicatețea, limbajul colocvial, cel parabiblic și cel intelectual-filosofic, imaginarul debordant și notația imediatului generează un univers pulsatoriu, a cărui pneuma e dorința (și posibilitatea?) de a fi fericit. Radu Vancu se distanțează atât de poezia mizerabilistă
