Gheorghe Guțu era student la Politehnica din Soroca. În 1941. Când a aflat că părinții i-au fost ridicați. De către ruși. Aveau oloiniță și batoză. Și peste zece desetine de pământ. S-a pornit spre Pererita, satul părinților. Ajuns în sat, a aflat că părinții au fost duși la gara din Lipcani. Oamenii l-au sfătuit să treacă imediat Prutul. Nici să nu intre în casa părintească. A trecut Prutul pe lângă bulboane. Cei care știau apele râului evitau să se apropie de ele. A căzut din barcă.

A ieșit pe celălalt mal fără un pantof.

Așa l-au văzut pereritenii ultima dată pe Gheorghe Guțu. O umbră în costum ud, cămașă albă și un singur pantof. Care tot a fugit spre vest. Cât a putut. N-a lucrat niciodată inginer, profesia pe care a învățat-o la Soroca. A fost ceferist. N-a făcut carieră. Ca să nu iasă în evidență. Nu s-a căsătorit niciodată. A murit în anii 80. Avea o garsonieră în Sfântul Gheorghe. N-a mai văzut niciodată nici satul de baștină, nici tatăl, care a murit în minele din Vorkuta, nici mama care după 15 ani de Tiumeni s-a întors într-un sat din părțile Dondușenilor (n-avea dreptul să revină la baștină), nici fratele mai mare, care a trecut Prutul imediat ce-au intrat rușii în 40. Nici n-a trecut pe acasă. A plecat direct de la Universitatea din Cernăuți. A fost mobilizat, ca majoritatea refugiaților basarabeni, peste un an, în Armata Română. A murit pe frontul de est.

Gheorghe Guțu a fost unchiul meu. Nu l-am văzut niciodată. Mi-a rămas în memorie din povestirile de seară ale bunicăi Claudia.

Peste 25 de ani de la 1941, un alt Gheorghe Guțu, tot un unchi, student la Politehnica din Chișinău, învinuit de naționalism, a fost băgat la casa de nebuni. În anii 80 venea vara acasă. Pe două săptămâni. Era cel mai bun povestaș dintre cei pe care i-am cunoscut. Nu înțelegeam, ca adolescent, de ce un om inteligent și cu cunoștințe enciclopedice este nebun. În anii 80 a trecut și el Prutul. Înot. A ocolit bulboanele. Dar a fost prins de grănicerii români și predat sovieticilor. A murit peste câteva luni la casa de nebuni. Mătușa Nadia a zis că l-au ucis medicii.

Sub un regim opresiv inginerii devin proletari. Sau trimiși la balamuc. Iar Bandurcă, bețivul satului, a devenit primar. La sovietici.

Votăm corect. Ca viitorii ingineri să poată lucra ingineri.

Iar un alt Gheorghe Guțu să nu rămână în istorie o umbră în costum ud, cămașă albă și încălțat cu un singur pantof. Prutul nu va mai conta.