O literatură matură are obligație să-și recupereze valorile. Să le reevalueze. În spirit critic. Cu cât mai critic, cu atât mai bine. Altfel, prin omitere și interzicere riscăm să ne transformăm în societăți opace și dictatoriale.

În Rusia de azi, de exemplu, sunt interzise operele lui B. Akunin, Dmitri Bîkov, Mihail Zîgar. În Bielorusia de azi sunt interzise lucrările lui George Orwell, Vasil Bîkau, Svetlana Alexievici.

Literatura română din perioada comunistă a interzis operele lui Paul Goma, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Petru Dumitriu, Alexandru Vona.

Editurile românești au încercat să-l recupereze pe Paul Goma imediat după 1989. Cărțile sale au apărut sporadic la diferite edituri. Tragedia basarabeană din 1940 a devenit cunoscută lumii prin romanul Din calidor de Paula Goma. Frica de a fi arestați de către autoritățile comuniste românești a repatriaților basarabeni din Ardeal o găsim în Arta refugii. Experiența lagărelor și pușcăriilor comuniste sunt descrise în Patimile după Pitești, Gherla, Ușa noastră cea de toate zilele.

Paul Goma a fost un scriitor incomod toată viața. A fost incomod pentru regimul comunist. A fost incomod pentru scriitorii români după 1990. Era scriitorul dizident care chiar a pătimit în timpul regimului, iar Ceaușescu a încercat să-l asasineze la Paris.

După ce a publicat Jurnalul la Editura Nemira, în 1996, s-a certat cu toți foștii prieteni, care l-au ajutat în exil, cu scriitorii importanți ai momentului din România. A rămas singur pe câmpia literaturii române. Încăpățânat și justițiar. Presa literară, cronicarii și criticii literari n-au mai scris nimic despre cărțile lui Goma. Paul Goma a devenit un nume tabu pentru literatura română.

A reușit să se certe public până și cu puținii prieteni care i-au mai rămas printre scriitori. Oricine se apropia de Goma risca să devină dușman.

În 2003 Paul Goma publică Săptămâna roșie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia și evreii, carte care a crescut ca volum de la o ediție la alta, ajungând să aibă la ediția a patra tot mai multe și mai multe enunțuri antisemite. Comunitatea Evreiască din Republica Moldova a solicitat ca Paul Goma să fie condamnat pentru antisemitism pentru acest volum. Editura Cartier condamnă antisemitismul, precum și orice altă formă de discriminare în bază de etnie, gen, vârstă, convingeri religioase sau orientare sexuală. În rezultat, Editura Cartier nu va publica Săptămâna roșie 28 iunie-3 iulie 1940 sau Basarabia și evreii. Sau, dacă vreun editor român va publica Săptămâna, atunci poate cu o prefață a reputatului istoric francez Thierry Wolton, autorul lucrării KGB-ul în Franța și prieten al lui Paul Goma. Sau, la alegere, cu o prefață de Stéphane Courtois, autorul Cărții negre a comunismului, fost prieten și el cu Paul Goma.

Aleksandr Soljenițîn, laureatul Nobel pentru literatură și cel mai curajos dintre sovietici sub comunism, a publicat Două secole împreună. Evreii și rușii înainte de revoluție 1795-1917 (2 volume), o carte profund antisemită. Dar meritul lui Soljenițîn rămâne pentru Arhipelagul Gulag, Pavilionul canceroșilor și O zi din viața lui Ivan Denisovici, care a făcut cunoscută lumii întregi problema gulagurilor și a lagărelor de muncă forțată din Uniunea Sovietică.

Paul Goma, cel mai curajos dintre români sub comunism, a făcut cunoscută lumii tragedia basarabeană din secolul XX și temnițele comuniste din România postbelică. În mod similar cu Soljenițîn, a ajuns din păcate și el să reprezinte în partea finală a vieții exact opusul ideilor pentru care a luptat: dintr-un luptător pentru libertate și democrație a ajuns un antisemit resentimentar.

Ceea ce nu înseamnă că, exact ca și în cazul lui Soljenițîn, partea cu adevărat curajoasă și democrată din scrisul lui nu trebuie reeditată și cunoscută. Tocmai pentru a putea recunoaște și denunța răul în formele lui totalitare.

Nazismul, care a produs holocaustul, trebuie cunoscut și condamnat. După cum comunismul, care a produs gulagul sau Gherla, trebuie cunoscut și condamnat.

Editura Cartier oferă publicului opera lui Paul Goma pentru a fi cunoscută, citită, studiată, analizată. Ca ororile istoriei să nu se repete. Din ignoranță. Sau prin omisiune.