Gherla. Lătești

„Începând cu cartea despre Gherla (1976), de la ea încoace, scriitorul are din ce în ce mai puțin timp şi mai puțină răbdare pentru inovații, artificii şi structuri moderniste ale epicului. Experienţa închisorii şi a persecuţiei politice îşi cere imperios şi urgent dreptul la mărturisirea directă şi sfidătoare. Cărţile acestei etape de creaţie vorbesc despre violența urii şi a dezumanizării în detenție sau despre cum se înstăpâneşte frica şi cum să te eliberezi de ea. Scriitorul este implicat total în descoperirea adevărului politic despre epocă, despre mecanismul psihologic al persecuţiei. Din ce în ce mai limpede, protestul anticomunist devine criteriul moralităţii şi al demnităţii individului.” (Ion SIMUȚ)
„Pe scurt, în topografia generală a narațiunii lui Paul Goma, istmul Lătești – Adameva, cuprinzând cele două versuri ale experienţei de la Lăteşti, se instituie ca un intermundiu ambivalent, situat între, grație primei cărţi despre ea, micro- şi macrocosmosul infernal, şi între, grație celei de-a doua, micro- şi macrocosmosul paradisiac al operei epice, topografie de tranzit captând sau prelungind, însă niciodată cu totul identic, principalele caracteristici ale celor două spații tipice ale povestirii sale – infernul şi paradisul.” (Virgil PODOABĂ)